Baigli cu mac și stafide, după rețeta bunicii mele (cozonac unguresc)

Modul de preparare al baigli cu mac

• 1)

  

• 2)

  Aluatul pentru baigli

             Ca la orice aluat cu drojdie, primul lucru pe care l-am făcut a fost să hidratez drojdia, într-un amestec de 50 ml lapte și o linguriță de zahăr, pe care l-am lăsat pe blatul de lucru zece minute.

  

  Am cernut făina, și i-am adăugat untul tăiat în cubulețe – am amestecat până când am obținut un aluat nisipos, ca la o tartă. Am adăugat apoi amestecul de lapte cu drojdie,  100 ml lapte la temperatura camerei, gălbenușurile de ou, coaja rasă a unei lămâi, un praf de sare, 150 g de zahăr și vanilie, și am amestecat până la omogenizare.

  

  Am mutat aluatul de blatul de lucru, și am frământat câteva minute, până când aluatul a devenit dens, omogen, suplu, dar nelipicios. L-am învelit în folie alimentară, și l-am lăsat liniștit la frigider, cam o oră, să se relaxeze și să devină mai ferm.

  

  Umplutura de mac

  Am început cu semințele de mac, pe care le-am măcinat în râșniță, și mi-am amintit cu drag de anii când eram copil, și mă amuzam teribil cu scosul semințelor de mac din măciulii – mi se părea foarte distractiv să tai capacul și să constat câte semințe am în fiecare.

  

  Într-o crăticioară, am pus la fiert laptele rămas  împreună cu 100 g zahăr și stafidele, până când zahărul s-a dizolvat în lapte. Am turnat amestecul fierbinte peste semințele de mac măcinate, și am adăugat coaja rasă a unei lămâi.  Am obținut o cremă omogenă și densă, pe care am lăsat-o la răcit câteva minute.

  

   

• 3)

  Asamblarea și coacerea cozonacului

  

  Am scos aluatul ferm de la frigider, și l-am împărțit în două părți egale -am întins, pe blatul de lucru, una dintre ele,  într-un dreptunghi cu marginile cât mai drepte – l-am întins subțire, dar suficient cât să susțină umplutura – cam 3 – 5 mm e suficient.  Am întins jumătate din crema de mac, uniform, peste foaia de aluat, lăsând neacoperite marginile, cam 3 cm pe fiecare latură. Am uniformizat și am presat umplutura, folosind o spatulă. Am împăturat peste cremă marginea inferioară și lateralele, și le-am presat ușor. Am rulat de jos în sus, începând de la marginea pliată, încercând să am un rulou cât mai uniform, și strâns. Am uns cu albuș de ou marginea superioară, nepliată, pentru a se lipi bine, și a sigila aluatul, cu crema în siguranță în interior, fără vreun risc de a se scurge în exterior.

  

  Am uns cu gălbenușul de ou rămas cele două baigli, și am lăsat la frigider plăcinta pentru un sfert de oră, pentru ca suprafața să se întărească. Am uns apoi cu un strat nou, doar de albuș de această dată, pentru un finish lucios, și am pus din nou la frigider, încă un sfert de oră. Cele două straturi de ou vor oferi un aspect marmorat prăjiturii, pentru că gălbenușul va crăpa, iar albușul va aduce luciu la suprafață.

  

  Am înțepat cu un băț lung, pentru frigăruie, cele două baigli, în mai multe locuri pe toată lungimea rulourilor, pentru ca aburul să poată ieși din plăcintă, și a nu crăpa foarte tare. Am copt în cuptorul preîncălzit, la 200 g, în partea inferioară a cuptorului. După un sfert de oră, când suprafața plăcintei începe să se coloreze, am poziționat o tavă goală în partea superioară a cuptorului, pentru a uniformiza căldura, și a nu coace suprafața prea tare, înainte ca interiorul să fie și el copt.

  Am scos baigli din cuptor când erau rumeni și frumoși, iar în casă mirosul de copt era deja greu de suportat. Am lăsat la răcit complet plăcinta înainte de a o tăia. Se poate servi călduță, însă se taie perfect, în felii frumoase, după ce se răcește peste noapte, acoperită. Am servit cu ceai, dar un pahar de lapte rece este un adaos perfect acestei plăcinte rustice, cu gust de “acasă la bunica”.

  Sper să vă umpleți casa de arome de copt și de confort, și să vă bucurați de un baigli simplu și perfect prin simplitatea și rusticitatea lui.

  Cu drag, Cristina.